Pomii din gospodărie se plantează, de regulă, la 2 metri de hotar. Ce excepții există și cine plătește îndepărtarea

Avocatul Bogdan Pițigoi explică distanțele aplicabile plantării: „În principiu, arborii trebuie plantați la o distanță de cel puțin doi metri de linia de hotar, adică de limita dintre cele două proprietăți. Există însă o excepție în cazul vegetației care nu depășește doi metri înălțime, precum și al gardului viu, pentru care distanța minimă poate fi de 60 de centimetri”.

Hotarul trebuie identificat înainte de măsurarea distanței

Gardul poate fi retras în interiorul proprietății sau poate proveni dintr-o perioadă anterioară documentației cadastrale. Dacă există îndoieli asupra limitei, verificarea începe cu documentele cadastrale și cartea funciară. Într-un conflict privind amplasamentul, un specialist autorizat poate verifica situația cadastrală, iar disputa poate ajunge la instanță.

Potrivit Antena 3 CNN, articolul 613 din Codul civil condiționează aplicarea distanței generale de absența unor prevederi diferite în lege, în regulamentul de urbanism ori în obiceiul locului. Excepțiile enumerate de articol privesc arborii sub pragul de înălțime indicat, plantațiile și gardurile vii.

Pentru construcții, lucrări și plantații, articolul 612 stabilește separat distanța generală de 60 de centimetri, dacă legea sau regulamentul de urbanism nu impune altceva. Aplicarea acesteia presupune și respectarea drepturilor vecinului. La arbori trebuie avută în vedere dispoziția specială a articolului 613.

Absența unei case pe parcela alăturată nu înlătură verificarea hotarului. Un teren gol are un proprietar, iar dincolo de împrejmuire se poate afla un teren al primăriei, un drum sau un parc. Pentru domeniul public și terenurile destinate infrastructurii pot exista condiții distincte.

Primăria poate comunica regulile aplicabile parcelei

Înaintea plantării, reglementările se verifică pe site-ul primăriei sau la serviciul de urbanism. Documentele relevante sunt:

• Planul Urbanistic General, care cuprinde reglementările urbanistice generale ale localității;
• Regulamentul Local de Urbanism, cu regulile aplicabile utilizării și amenajării terenurilor;
• eventualele Planuri Urbanistice Zonale aplicabile amplasamentului;
• hotărârile consiliului local referitoare la spațiile verzi, plantare și întreținerea arborilor;
• regulamentele locale de gospodărire a localității.

Proprietarul poate solicita primăriei reglementările pentru parcela sa și, dacă este necesar, un certificat de urbanism pentru scopul urmărit. Certificatul oferă informații despre situația juridică, economică și tehnică a imobilului; el nu autorizează, prin simpla emitere, construirea, amenajarea sau plantarea.

Vecinul poate cere remedierea fără să taie singur întregul arbore

Când distanța aplicabilă nu este respectată, articolul 613 permite vecinului să solicite îndepărtarea arborelui ori reducerea lui la înălțimea corespunzătoare. Simplul fapt că pomul este prea aproape de hotar nu aduce automat o amendă în baza Codului civil.

Potrivit articolului 613 alineatul (2), scoaterea arborelui ori reducerea lui la înălțimea cuvenită se face pe cheltuiala proprietarului terenului pe care a fost plantat.

O solicitare amiabilă, preferabil scrisă, poate preceda acțiunea în instanță. Cel care reclamă amplasamentul trebuie să poată demonstra unde se află hotarul și că arborele intră în categoria pentru care se aplică distanța invocată.

O cerere verbală nu îi permite vecinului să intre pe proprietatea alăturată și să taie copacul. În lipsa unui acord, dreptul se poate valorifica în instanță. Dacă obligația stabilită printr-o hotărâre executorie nu este îndeplinită, poate urma executarea silită, prin procedurile legale de punere în aplicare a hotărârii.

Separat, pagubele care depășesc neplăcerile obișnuite dintre vecini pot justifica despăgubiri și, când este posibil, revenirea la situația anterioară. Pentru o pagubă iminentă sau foarte probabilă, instanța poate dispune măsuri preventive.

Ramurile trecute peste hotar au un regim diferit

Drepturile asupra părților care pătrund pe parcela vecină se aplică inclusiv atunci când distanța de plantare a fost respectată. „În cazul în care rădăcinile sau ramurile au pătruns pe terenul său, acesta le poate tăia, fără să fie necesar acordul proprietarului arborelui”, precizează Pițigoi.

Intervenția privește ramurile și rădăcinile ajunse pe terenul afectat, nu întregul arbore de pe cealaltă proprietate. În aceeași reglementare, fructele care cad natural pe parcela vecină îi pot rămâne proprietarului acelei parcele.

De exemplu, un cireș amplasat la 3 metri de hotar poate respecta distanța generală, dar ramurile sale pot depăși ulterior limita. În această situație se aplică dreptul de intervenție asupra părților ajunse la vecin.

Tăierea din propria curte depinde și de specie

Regimul îndepărtării unui arbore depinde de specie, de statutul său juridic și de condițiile locale. Pentru pomii obișnuiți, avocatul face următoarea precizare: „În cazul pomilor fructiferi obișnuiți, precum merii, prunii, perii și alte specii similare, tăierea nu necesită, de regulă, o aprobare”, arată el.

În general, nici gardul viu și nici plante precum tuia nu presupun această aprobare. Regulamentele locale pot însă introduce formalități suplimentare pentru îndepărtarea anumitor arbori.

Nucul și castanul comestibil au un regim de protecție juridică specială, explică Bogdan Pițigoi. Pentru tăierea lor trebuie obținute în prealabil aprobările cerute de lege.

La stejar, brad, fag sau tei, unele localități folosesc diametrul trunchiului drept criteriu pentru aprobare. Avocatul indică situații în care pragul local este de aproximativ 10-15 centimetri; depășirea lui poate face necesară aprobarea înaintea intervenției.

Pentru tăierea care încalcă regimul legal aplicabil, Pițigoi indică amenzi de aproximativ 3.000-5.000 de lei, inclusiv când arborele se găsește pe teren privat. În funcție de numărul exemplarelor îndepărtate, sancțiunea se poate aplica fiecăruia. Autoritățile pot impune și plantarea unor arbori înlocuitori.

Drumurile, utilitățile și zonele protejate cer verificări separate

Amplasarea față de hotar este doar una dintre condiții atunci când parcela se află lângă infrastructură sau într-o zonă protejată:

• Lângă drumurile publice, plantațiile din zonele de siguranță și protecție nu trebuie să reducă vizibilitatea sau să favorizeze înzăpezirea carosabilului. Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 reglementează aceste zone; vegetația nu trebuie să ascundă nici indicatoarele rutiere.
• În apropierea utilităților se verifică distanțele tehnice față de conductele de gaze, cabluri și alte instalații. Pentru culoarele liniilor electrice există condiții privind speciile și înălțimea arborilor.
• În ariile naturale protejate, intervențiile pot fi limitate prin reguli de mediu. Ordonanța de urgență nr. 57/2007 protejează anumite plante sălbatice și interzice, în condițiile prevăzute, recoltarea, tăierea, dezrădăcinarea ori distrugerea lor în habitatul natural. În funcție de faptă și de regimul zonei, încălcările pot atrage răspundere contravențională sau penală.
• Pe terenurile cu regim de spațiu verde trebuie verificat dreptul de folosire a suprafeței. Ocuparea fără drept, sancționată prin Legea nr. 24/2007, poate atrage amenzi de 200-1.000 de lei pentru persoane fizice și de 1.000-5.000 de lei pentru persoane juridice. Recuperarea prejudiciilor produse spațiilor verzi se face pe baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Pentru arborii ornamentali de pe spațiile verzi publice și din aliniamentele stradale sunt restricționate anumite lucrări asupra coroanei. Legea prevede excepții, inclusiv pentru ramuri uscate și intervenții legate de siguranța circulației ori a imobilelor.

Pentru nerespectarea unor dispoziții din articolul 12 alineatele (5) și (6) din Legea nr. 24/2007, amenzile sunt de 20.000-40.000 de lei în cazul persoanelor fizice și de 40.000-70.000 de lei în cazul persoanelor juridice. Sancțiunile vizează intervențiile reglementate asupra arborilor, nu doar faptul că un pom este plantat aproape de hotarul dintre proprietăți private.

Și în jurul blocurilor trebuie stabilit proprietarul terenului înaintea plantării de pomi, flori sau gard viu. Folosirea îndelungată a suprafeței de către locatari nu dovedește că aceasta aparține asociației. Pentru spațiile verzi aflate în proprietatea sau administrarea autorităților locale este necesară autorizarea plantării.