Cum se protejează trandafirii iarna fără să putrezească. Îngroparea se încheie înainte de minus 4°C

Învelișul trebuie să lase vaporii de apă să iasă

Pentru partea aeriană, adică ramurile aflate deasupra solului, se poate folosi material nețesut de tip spunbond, cu densitatea de aproximativ 50-60 g/mp. Acesta contribuie la păstrarea căldurii și permite eliminarea vaporilor de apă. Un adăpost complet etanș favorizează condensul și bolile provocate de ciuperci, mai ales când temperaturile oscilează.

Plasticul care împiedică aerisirea nu se folosește pentru acoperire. Pe lângă riscul de mucegai, în zilele însorite din februarie poate încălzi adăpostul suficient pentru a stimula pornirea mugurilor, care ulterior pot degera.

Tufa se curăță înainte de instalarea protecției

Potrivit Newsweek România, grădinăreasa Kateryna, de la canalul YouTube Country Everyday Life, recomandă îndepărtarea mugurilor rămași înainte de acoperire. Dacă aceștia continuă să se dezvolte, planta poate consuma substanțe nutritive pentru formarea semințelor, în loc să se pregătească pentru frig.

Pregătirea tufei cuprinde și următoarele lucrări:

• Frunzele rămase pe lăstari se îndepărtează cu grijă, printr-o mișcare în jos. Tragerea în lateral sau în sus poate afecta mugurii din care vor porni lăstarii primăvara. Frunzele păstrate sub adăpost rețin umezeala, pot putrezi și favorizează bolile fungice.
• Ramurile prea lungi se scurtează sumar, cât să permită mușuroirea sau îngroparea plantei.
• Ramurile rupte ori uscate se înlătură înainte de acoperire.

Tăierile severe se evită toamna. Rănile proaspete pot permite pătrunderea infecțiilor fungice, iar eliminarea unei părți mari din tufă poate reduce protecția naturală împotriva frigului. Tăierile de formare și lucrările ample de toaletare sunt, de regulă, mai potrivite primăvara.

Iernarea este suportată mai bine de plantele cu tulpini și ramuri puternice, bine lemnificate, care și-au încheiat creșterea și au intrat în repaus.

Calendarul lucrărilor ține seama de zonă și temperatură

Trandafirii pitici, cei cu trunchi, cei semiurcători și cei urcători au nevoie de protecție în toate regiunile țării. Tufele pitice sunt mai sensibile la temperaturile scăzute decât trandafirii semiurcători sau urcători.

Potrivit Famous Roses, pentru mușuroirea altoiului, un alt reper este sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, în funcție de zonă, când temperaturile sunt negative atât ziua, cât și noaptea. Protecția este deosebit de importantă la trandafirii plantați în primul an și în iernile foarte geroase, fără zăpadă.

Mușuroiul nu se ridică prea devreme, cât temperaturile sunt încă mai mari de 6°C. Căldura de sub el poate favoriza apariția unor lăstari fragezi, care vor degera peste iarnă.

Pământul pentru mușuroi se aduce din altă parte a grădinii

Mușuroirea înseamnă acoperirea ramurilor de la baza tufei cu pământ uscat și afânat. Uscăciunea limitează excesul de umiditate care poate putrezi mugurii, iar pământul afânat pătrunde între ramuri și le acoperă bine.

Pământul trebuie mărunțit, fără bulgări care lasă goluri de aer și reduc protecția la ger. Se aduce din altă parte a grădinii. Luarea lui din imediata apropiere a plantei ar îndepărta stratul care protejează rădăcinile de frig.

Pentru tufele pitice, recomandarea de mușuroire prevede acoperirea completă a bazei, fără depășirea unei înălțimi de 25-30 cm. La trandafirii semiurcători și urcători, mușuroiul poate fi mai larg și poate ajunge la 40-50 cm.

Reperele diferă când înălțimea este stabilită după temperaturile zonei: cel puțin 20-25 cm pentru temperaturi moderate, între minus 5 și minus 10°C, respectiv cel puțin 30 cm în zonele mai reci. Aceste recomandări au condiții diferite de cele pentru tufele pitice și nu reprezintă un prag unic pentru orice trandafir.

Materialele naturale de la bază trebuie să fie uscate

Pentru izolarea bazei tufei pot fi folosite:

• Paie, care sunt ușoare și au proprietăți bune de izolare.
• Ace de pin, care se descompun lent și pot contribui la ținerea rozătoarelor la distanță.
• Frunze uscate, mai ales de stejar sau arțar, care se descompun mai lent.
• Turbă, un material ușor și afânat.

Frunzele ude și materialele care se îmbibă ușor cu apă cresc riscul de putrezire. În zonele cu pericol de îngheț puternic, mușuroiul poate primi un strat suplimentar de paie, crengi de copac, coceni de porumb sau rumeguș.

Trandafirii cu trunchi se protejează după flexibilitatea acestuia

Dacă trunchiul se îndoaie ușor, coroana poate fi culcată într-o groapă de 20-25 cm adâncime, cu lățimea egală cu cea a coroanei. Baza acesteia se fixează de sol cu un cârlig. Aplecarea și fixarea se fac atent, pentru a evita ruperea trunchiului sau desprinderea coroanei din punctul de altoire.

Înainte de îngropare, coroana se curăță la fel ca tufa pitică. Dacă este voluminoasă, se strânge cu rafie sau răchită, apoi se acoperă cu pământ uscat și afânat. Mușuroiul de deasupra nu trebuie să depășească 20 cm, deoarece o parte a coroanei este deja în groapă.

Când trunchiul este prea gros pentru a mai fi îndoit, ramurile coroanei se împachetează cu fân, paie sau frunze uscate. Peste acestea se pune un material ușor, permeabil la aer, precum pânza de sac sau rogojina. Învelișul se leagă la baza coroanei, cuprinzând și punctul de altoire.

Protecția se verifică iarna și se îndepărtează în martie

Învelișul coroanei se controlează periodic pentru a observa dacă s-a dezlegat sau rupt. Zăpada și chiciura acumulate se îndepărtează, deoarece greutatea lor poate apăsa pe ramuri și le poate rupe.

Trunchiul poate fi susținut cu un tutore, adică un suport care limitează îndoirea și riscul de rupere. Amplasat în partea nordică a trunchiului, acesta oferă și protecție împotriva viscolului.

În iernile cu ninsori abundente, tufele pitice acoperite de un strat gros de zăpadă au nevoie de aerisire. Cu o vergea se fac culoare prin zăpadă și mușuroi până în zona coroanei.

Mușuroaiele și învelișurile instalate toamna se îndepărtează la mijlocul lunii martie, dacă vremea permite, sau spre sfârșitul aceleiași luni.