Cum se pregătește varza pentru păstrare peste iarnă și ce se întâmplă când umiditatea scade sub 80%

Temperatura și umiditatea trebuie urmărite împreună

Dacă aerul ajunge sub 80% umiditate, căpățânile se deshidratează repede, pierd în greutate și se depreciază, potrivit AgroBiznes.

Temperatura se adaptează tipului de varză și trebuie verificată pentru ca frunzele să nu înghețe:

• Pentru soiurile târzii, intervalul recomandat este între -0,5°C și 0°C. Unele soiuri pierd din calitate dacă rămân mult timp la temperaturi peste pragurile de -0,6…-0,9°C.
• Varza chinezească se păstrează între 0°C și +2°C.
• Menținerea îndelungată la -1…-1,5°C trebuie evitată, deoarece poate afecta anumite soiuri.

Răcirea începe imediat ce recolta este introdusă în camera de păstrare. Temperaturile mai joase din timpul nopții pot fi folosite prin ventilare activă, până când producția ajunge la temperatura necesară depozitării.

Aerisirea are două funcții: evacuează căldura și împiedică formarea condensului. Pentru varză, intensitatea ventilării indicată este dublă față de cea recomandată la cartofi. Recipientele trebuie să lase aerul să circule; se pot utiliza lăzi paletă sau lăzi de tip P.

În beci, metoda de așezare stabilește pregătirea căpățânilor

Înainte de aducerea recoltei, pivnița sau subsolul se curăță și se ordonează. Pereții se văruiesc pentru dezinfectarea încăperii.

Așezarea verzei se poate face în mai multe moduri, cu condiții diferite pentru fiecare:

În lăzi din lemn, căpățânile se pun pe un singur nivel, manevrate cu grijă pentru a nu răni frunzele.

Pe rafturi, fiecare căpățână se învelește în hârtie sau în folie alimentară aplicată în mai multe straturi. Tulpina se orientează în jos. Rafturile trebuie să aibă minimum 20 cm lățime și aproximativ 30 cm înălțime.

În nisip, sunt necesare tulpini păstrate la recoltare la o lungime de cel puțin 8 cm. Într-o cutie se pune nisip uscat, într-un strat gros de 20 cm, iar căpățânile se înfig cu tulpinile în acesta.

În vrac, varza se sprijină pe un grătar din lemn ridicat la 15-20 cm, astfel încât aerul să poată circula. Grămezile au atât înălțimea, cât și lățimea de 1-1,5 m. Între ele se păstrează culoare pentru acces.

Varza nu se depozitează alături de alte produse, mai ales de mere, chiar dacă acestea au cerințe asemănătoare de temperatură și umiditate. Fructele și anumite legume eliberează etilenă în timpul păstrării, un gaz care afectează calitatea verzei.

Învelirea în folie cere uscarea căpățânilor înainte de ambalare

Pentru metoda cu folie alimentară în beci, varza adusă din grădină se lasă puțin timp în încăpere, pentru uscare. Dacă se desprind frunzele exterioare, picăturile rămase dedesubt se șterg cu un prosop sau cu o cârpă, îndepărtând și murdăria.

Potrivit AGRO TV Moldova, fiecare căpățână se acoperă complet cu 3-4 straturi de folie, fără porțiuni rămase neînvelite. Folia ajută la menținerea umidității și se folosește pentru spații reci, precum beciul, balconul sau podul. La temperatura camerei, varza începe să se altereze.

În beci, căpățânile astfel pregătite pot fi așezate deasupra borcanelor cu conserve, fără suprapunere. O altă variantă este introducerea verzei deja învelite într-o pungă din plastic, care se suspendă în pivniță sau în beci.

Pentru această metodă sunt indicate condiții de 0…+1°C și umiditate de 85-90%, cu o durată de 180-270 de zile, în funcție de soi. Aceste repere diferă de intervalele generale de depozitare prezentate anterior.

Selecția pentru păstrare începe înainte de recoltare

Pentru depozitare îndelungată se aleg soiuri cu maturare târzie, căpățâni compacte și 2-3 frunze bine lipite de acestea. Se elimină exemplarele lovite, cu semne de boală, insuficient dezvoltate, neajunse la maturitate, crăpate sau înghețate.

Fertilizarea din perioada de vegetație influențează durata de păstrare. Fosforul și potasiul, aplicate la timp, contribuie la prelungirea ei; azotul administrat în exces o reduce.

Într-o toamnă ploioasă, căpățânile trebuie ferite de precipitațiile abundente, care favorizează crăparea și compromit păstrarea. Același efect îl poate avea alternarea udărilor insuficiente, fără raportare la apa existentă în sol, cu udări abundente.

Recoltarea se face când varza ajunge la maturitatea de consum. Tăiată prea devreme, se poate ofili; lăsată prea mult în câmp, poate crăpa.

Recolta ajunge în depozit în ziua tăierii

Pentru recoltare se alege vreme uscată și se utilizează un cuțit bine ascuțit. La pregătirea obișnuită pentru depozitare, cotorul rămâne lung de 2-3 cm, iar două frunze exterioare se păstrează pentru protecție împotriva loviturilor. Varianta cu nisip cere tulpina mai lungă descrisă mai sus.

Leziunile trebuie evitate atât la tăiere, cât și la manipulare. Varza nu își vindecă rănile, iar frunzele lezate pierd multă apă prin evaporare, ceea ce reduce calitatea căpățânii.

Containerele se încarcă direct în câmp, iar producția se introduce în depozit în aceeași zi. Până atunci, căpățânile se protejează de soarele direct și de lovituri. Transportul se poate face în saci sau în lăzi, ambele permițând respirația verzei; lăzile sunt preferate pentru că provoacă mai puține leziuni.

Dacă există totuși varză afectată de îngheț, aceasta se separă de lotul destinat păstrării îndelungate, inclusiv prin folosirea unor compartimente distincte. Temperatura din stratul de căpățâni se aduce imediat la 0…-1°C, iar acest lot se valorifică primul.

Frigiderul, balconul și podul cer verificări regulate

În frigider, căpățâna se ambalează strâns în folie alimentară și se așază în compartimentul destinat legumelor, la temperatura minimă. Se controlează periodic, iar folia se schimbă imediat când apare condensul.

Pe un balcon cu suficient spațiu se poate folosi o cutie din lemn. Căpățânile se împachetează individual în hârtie sau folie și se așază cu tulpinile orientate în jos. Pe durata iernii, verificările se fac regulat, iar exemplarele afectate se scot.

În pod, temperatura trebuie ținută sub observație. Când apare gerul, varza se mută într-un loc mai cald și se readuce în pod după încheierea perioadei geroase.