De ce fermierii primesc mai puțin pentru grâu decât arată bursa

Pe pagina sa de socializare, Iurie Rija, director executiv în cadrul Asociației Agrocereale din Republica Moldova, a arătat cum se alcătuiește oferta cumpărătorului și ce trebuie cântărit înainte de vânzare. Pentru fermele îndatorate, amânarea adună dobânzi, în vreme ce furnizorii așteaptă plata, iar următorul ciclu de producție are nevoie de finanțare.

Cotațiile și ofertele de cumpărare privesc etape diferite ale vânzării

Pentru 21 octombrie, Rija indică la bursa europeană MATIF un reper de aproximativ 232,75 dolari/tonă, căruia îi asociază un echivalent de circa 266 dolari/tonă. La Chicago, nivelul analizat era de aproximativ 231 dolari/tonă. Cursurile orientative utilizate în calcul sunt de 20,12 lei moldovenești pentru un euro și 17,62 lei moldovenești pentru un dolar.

În schimb, cumpărătorii locali ofereau 2.700-3.300 lei moldovenești/tonă, echivalentul a 715-874 lei românești/tonă. La cursurile folosite în exemplu, intervalul reprezintă aproximativ 153-187 dolari/tonă.

Despre distanța dintre aceste repere și oferta efectivă, Rija a explicat: „Diferența față de reperul european ajunge astfel la aproximativ 79 – 113 dolari/tonă. Este o sumă importantă, dar pentru a înțelege cât reprezintă cheltuială și cât reprezintă spațiu de negociere trebuie să urmărim traseul comercial al mărfii. Grâul din depozitul fermierului, grâul adus la Constanța și grâul încărcat pe navă au costuri diferite. Din prețul realizabil la export se achită transportul, manipularea, documentele, finanțarea și eventualele ajustări de calitate. Se adaugă riscul întârzierilor și marja comercială. De aceea, cotația MATIF este un reper de orientare, iar oferta fizică executabilă este punctul de plecare al calculului comercial”.

Calculul unei achiziții este ilustrat de un scenariu, nu de un tarif aplicabil oricărei ferme: „Să luăm un exemplu ipotetic. La o vânzare de 270 dolari/tonă FOB, adică marfă încărcată la bordul navei, dacă transportul și operațiunile însumează 55 dolari/tonă, finanțarea și documentele 5 dolari/tonă, ajustarea de calitate 10 dolari/tonă, riscul întârzierilor 15 dolari/tonă și marja comercială 10 dolari/tonă, pentru achiziția grâului rămân 175 dolari/tonă. Echivalentul este de aproximativ 3.084 lei moldovenești pe tonă (816 lei românești pe tonă – n.r.). Acest calcul explică mecanismul, fără să justifice automat orice ofertă mică. Fermierul are motive să compare cumpărătorii și să solicite condiții clare. Diferența rămasă după costurile reale poate include și avantajul comercial al celui care dispune de finanțare, transport, acces la port și contracte de vânzare”, a detaliat el.

Șase luni de păstrare cer un preț care să acopere și așteptarea

Pentru grâul rămas în stoc, calculul include capitalul blocat în marfă, cheltuielile depozitului și pierderile de cantitate ori de calitate. Rija folosește un exemplu orientativ pentru a arăta pragul necesar unei vânzări amânate: „Pentru agricultor, întrebarea imediată rămâne dacă merită să păstreze grâul. Răspunsul începe cu propriul cost al așteptării. La o ofertă actuală de 3.000 lei moldovenești pe tonă (795 lei românești pe tonă – n.r.), o dobândă anuală presupusă de 9,5% înseamnă aproximativ 143 lei/tonă (în lei românești – 37 de lei) pentru șase luni. Dacă adăugăm, orientativ, 90 lei/tonă pentru depozitare și 30 lei/tonă pentru pierderi, prețul necesar peste șase luni ajunge la aproximativ 3.263 lei/tonă (865 lei românești pe tonă – n.r.). Grâul trebuie să câștige aproape 15 dolari/tonă doar pentru a acoperi aceste cheltuieli. Prin urmare, un preț viitor mai mare nu înseamnă neapărat un câștig mai mare. Contează cât rămâne după dobândă, păstrare și pierderi. Pentru gospodăria cu depozit propriu și datorii reduse, calculul poate fi favorabil. Pentru cea finanțată scump, aceeași așteptare poate consuma diferența de preț”, a arătat directorul executiv.

Calitatea trebuie demonstrată înainte de negocierea prețului

Analizele lotului oferă o altă bază pentru negociere. Rija indică cinci caracteristici care trebuie cunoscute înaintea vânzării:

• Conținutul de proteină.
• Glutenul.
• Masa hectolitrică.
• Umiditatea.
• Indicele de cădere.

În calculul lui Rija, un plus de 10 dolari/tonă la preț înseamnă 10.000 dolari pentru 1.000 tone. Suma se poate pierde prin amestecarea grâului de calitate cu marfă inferioară ori dacă vânzătorul nu dispune de analize care să confirme caracteristicile lotului.

Exportul influențează și oferta morilor sau a producătorilor de furaje

Surplusul destinat vânzării peste hotare leagă piața internă din Republica Moldova de cea regională. Potrivit lui Rija, morarii și producătorii de furaje își formulează ofertele ținând cont inclusiv de suma pe care agricultorul ar putea să o obțină prin export.

România și Bulgaria concurează cu livrări prin porturile Constanța, Varna și Burgas. Ucraina și Rusia influențează piața atât prin volumele oferite, cât și prin posibilitățile de expediere. Pentru importator contează cheltuiala până la destinație, caracteristicile grâului și respectarea livrării, nu numai prețul de plecare.

Întârzierile pot schimba acest calcul pe coridorul dunărean. Rija descrie o navă cu 6.000 tone de marfă și o cheltuială de staționare de 6.000 dolari pentru fiecare zi. În exemplul său, costul suplimentar este de 1 dolar/tonă pe zi și, pentru zece zile, de 10 dolari/tonă, aproximativ 176 lei moldovenești/tonă.

Când durata transportului nu mai poate fi prevăzută, cumpărătorul încearcă să reflecte incertitudinea în suma oferită. Rija avertizează că o escaladare militară poate scumpi grâul internațional, dar poate reduce oferta din Republica Moldova: importatorul plătește pentru siguranța sosirii mărfii, iar producătorul suportă dificultățile de expediere a stocului.

Contractele bursiere nu măsoară grâul plecat efectiv la export

Rija separă și tranzacțiile financiare de livrările fizice. Un contract MATIF corespunde unei cantități de 50 tone, față de aproximativ 136 tone pentru contractul standard de grâu tranzacționat la Chicago.

Astfel, 10.000 de contracte reprezintă nominal 500.000 tone pe piața europeană sau aproximativ 1,36 milioane tone la Chicago. Aceste volume descriu tranzacțiile bursiere, fără să însemne că o cantitate identică a fost expediată din depozite către porturi.

Ofertele se compară după aceleași condiții de predare și plată

Pentru a compara cumpărătorii, Rija recomandă păstrarea acelorași repere în fiecare ofertă:

• Calitatea mărfii, demonstrată pentru lotul vândut.
• Cantitatea care urmează să fie livrată.
• Locul în care se predă grâul.
• Regimul taxei pe valoarea adăugată, TVA.
• Termenul la care se încasează banii.

O sumă mai mare înscrisă în ofertă poate lăsa fermierului mai puțini bani dacă acesta plătește transportul, suportă deduceri suplimentare sau primește plata mai târziu. De aceea, Rija leagă decizia de vânzare de evoluția bursei, cererea pentru marfa fizică și cheltuiala efectivă de livrare.

Într-un exemplu al său, o urcare bursieră de 10 dolari/tonă poate fi însoțită de o ofertă locală mai mică dacă logistica se scumpește cu 15 dolari/tonă. Invers, transportul mai ieftin și expedierea mai rapidă pot susține prețul la fermă chiar când bursa rămâne stabilă.