Gunoiul de fermă poate reduce factura îngrășămintelor. Câștigul depinde de analiză, transport și aplicare

Pentru acest calcul contează compoziția gunoiului, necesarul parcelei și cantitatea care ajunge efectiv la plante. Fosforul distribuit pe un teren care are deja suficient nu înlocuiește o cumpărătură necesară fermei. La fel, azotul pierdut în atmosferă nu mai contribuie la recoltă și poate necesita ulterior o completare prin fertilizare.

Valoarea pe tonă depinde de nutrienți și de distanța până la parcelă

Evaluarea pornește de la nutrienții utilizabili din fiecare tonă, nu doar de la cantitatea de gunoi disponibilă. Prețurile îngrășămintelor comerciale care furnizează aceiași nutrienți oferă reperul valoric, iar cheltuielile necesare pentru aducerea și distribuirea materialului pe teren reduc câștigul potențial.

Tipul dejecțiilor schimbă atât disponibilitatea azotului, cât și cheltuielile de transport:

Dejecțiile de porcine sunt adesea lichide. O parte importantă a azotului este în formă amoniacală, accesibilă rapid plantelor, dar expusă pierderilor prin trecerea în aer dacă materialul rămâne la suprafață. Transportul presupune și deplasarea unui volum mare de apă.

Gunoiul provenit de la bovine este fibros și voluminos, dar furnizează materie organică. O proporție mai mare a azotului este legată organic și se eliberează treptat.

Dejecțiile puilor de carne amestecate cu așternut sunt mai uscate și au o concentrație ridicată de nutrienți. Materialul conține azot în forme minerale și organice, iar așternutul contribuie cu materie organică.

Pe lângă distanța dintre fermă și parcelă, în calcul intră utilajele și metoda de aplicare. Aceste cheltuieli pot face ca un material cu valoare fertilizantă ridicată să păstreze în fermă un câștig mai mic decât sugerează simpla lui compoziție.

Analiza gunoiului de pui arată ce poate înlocui din cumpărături

Analizele University of Georgia Cooperative Extension asupra a 2.903 probe de material proaspăt provenit de la pui de carne și așternut au indicat medii de aproximativ 3,15% azot, 2,77% fosfor exprimat ca P₂O₅ și 2,33% potasiu exprimat ca K₂O. Compoziția diferă între materiale, astfel că doza se stabilește după analizarea celui care urmează să fie folosit.

Universitatea evaluează potențialul fertilizant al unei tone folosind prețurile îngrășămintelor comerciale cu azot, fosfor și potasiu. Echivalența are valoare economică acolo unde cultura și solul au nevoie de elementele respective; din rezultat se scad transportul și distribuirea.

În România, USAMV București a publicat în seria de Agronomie un studiu despre compostul obținut din paie de grâu și dejecții de pasăre. Cercetarea a folosit ovăzul ca plantă-test pentru a evalua aportul de azot și fosfor, dar și de potasiu, magneziu și calciu.

Scumpirile fac mai importantă recuperarea nutrienților existenți

Presiunea era vizibilă încă din trimestrul final al anului 2025: îngrășămintele și amelioratorii de sol se scumpiseră cu 8% la nivel european. România avea o creștere de 16,8% față de perioada corespunzătoare din 2024, cea mai mare dintre cele 27 de state membre.

Fertilizanții și amelioratorii de sol s-au scumpit cu 13,4%. La prețurile inputurilor agricole curente, România înregistrează un avans de 11,7%, al doilea ca mărime în UE. Sursa nu precizează perioada de comparație pentru niciunul dintre cele două procente.

Comisia Europeană descrie o piață cu fluctuații persistente începând din 2021. În aprilie 2026, îngrășămintele azotate aveau prețuri cu 71% peste media din 2024. Potrivit Stiri business, gazul natural reprezintă aproximativ 70-80% din cheltuielile de producere a fertilizanților azotați în Europa, ceea ce leagă acest cost agricol de evoluția energiei.

Dependența europeană de importurile de îngrășăminte minerale, uree și amoniac expune fermele la schimbările piețelor internaționale și la perturbări geopolitice. Comisia Europeană avertizează că agricultorii nu pot recupera întotdeauna scumpirile prin prețul recoltei: marjele se reduc, iar fertilizarea sub necesarul culturilor poate diminua producția. În aceeași perioadă, fermierii europeni primesc, în medie, mai puțin pentru produsele lor.

Nutrienții recuperați completează fertilizarea, fără să elimine îngrășămintele minerale

Într-o exploatație integrată, cerealele pot asigura furajele, iar paiele pot deveni așternut pentru pui. După gestionarea corespunzătoare, materialul rezultat din așternut și dejecții poate fi folosit pe teren. Între o fermă zootehnică și una vegetală, același circuit presupune corelarea resursei disponibile cu necesarul culturilor și cu cheltuielile de transfer.

Gunoiul de fermă nu substituie automat sau integral fertilizanții minerali. Nutrienții existenți în exploatație sunt luați în calcul alături de ceea ce furnizează solul, iar îngrășămintele minerale pot acoperi necesarul rămas.

Rolurile acestor resurse în producție sunt diferite:

Azotul ajută plantele să crească și intră în alcătuirea aminoacizilor, proteinelor vegetale și clorofilei. Dacă grâul primește prea puțin, pot fi limitate atât recolta, cât și conținutul de proteină al boabelor.

Fosforul este implicat în stocarea și transferul energiei, precum și în dezvoltarea rădăcinilor și formarea semințelor.

De potasiu depind reglarea apei în plantă, activitatea enzimelor și toleranța la stres.

Materia organică și carbonul susțin viața organismelor din sol, structura solului și felul în care apa pătrunde și se păstrează în acesta.

Compostul și digestatul pot fi, de asemenea, surse de carbon și nutrienți. Beneficiul depinde de pregătirea și utilizarea lor conform normelor, astfel încât elementele nutritive să fie valorificate de plante, nu pierdute în timpul depozitării sau aplicării.

În iulie 2026, Comisia Europeană indica recuperarea nutrienților din dejecții ca posibilitate de reducere a dependenței de importuri și de întărire a capacității fermelor de a face față fluctuațiilor. Proiectul european FertiCovery urmărește recuperarea resurselor nutritive existente în dejecții, biodeșeuri și ape uzate și folosirea lor acolo unde sunt necesare.

Pierderea amoniacului reduce valoarea fertilizantă

Azotul eliminat în atmosferă sub formă de amoniac a presupus deja cheltuieli de producere, transport și distribuire. Pierderea lui lasă cultura fără o parte din resursa adusă pe teren.

Mirosul poate apărea pentru scurt timp în vecinătatea parcelelor inclusiv când aplicarea este corectă, deoarece materialul biologic eliberează compuși volatili la manipulare și după distribuire. Intensitatea percepută variază cu materialul, temperatura, umiditatea, vântul, momentul zilei, tehnica de aplicare și durata expunerii la suprafață. Mirosul nu indică doza, cantitatea de azot pierdută sau nivelul poluării.

La creșterea intensivă a porcilor și păsărilor, cele mai bune tehnici disponibile (BAT) prevăd reducerea emisiilor și încorporarea rapidă în sol, acolo unde aceasta se aplică. Pentru tehnica BAT 22, Decizia (UE) 2017/302 de punere în aplicare indică 0-4 ore de la distribuire până la încorporare, sub rezerva condițiilor și excepțiilor din standard. Intervalul nu este un termen general pentru orice aplicare de fertilizant organic.

Scurtarea expunerii poate limita simultan pierderea azotului, emisiile și disconfortul olfactiv. Nutrienții păstrați pentru plante susțin producția și parametrii de calitate ai cerealelor, oleaginoaselor și plantelor proteice, recolte care devin alimente, ingrediente sau furaje.