Rapița după grâu poate fi compromisă de samulastră. Ce măsuri pot proteja cultura și viitorul lan de grâu

Prevenția începe cu rotația și eliminarea grâului răsărit în rapiță

Succesiunea scurtă dintre grâul sau orzul de toamnă și rapiță este frecventă în România. Atunci când samulastra rămâne în parcelă, ea oferă hrană dăunătorului chiar dacă pe teren cultura principală este alta.

Măsurile preventive recomandate sunt:

• Ca primă măsură, planificarea unei rotații în care grâul să revină pe aceeași parcelă după trei ani.
• Combaterea la timp a samulastrei din rapiță, pentru a împiedica dezvoltarea ei și menținerea hranei pentru larve.

Recomandarea din lucrările de fitotehnie, disciplina care studiază cultivarea plantelor, potrivit căreia grâul poate fi menținut un an în monocultură, provine dintr-o perioadă cu alte posibilități de protecție. Atunci existau substanțe sistemice pentru tratarea semințelor, adică substanțe preluate în plantă.

În prezent, pentru semințele de grâu nu mai sunt autorizate insecticide sistemice. Au rămas omologate substanțe cu acțiune de contact, care protejează sămânța împotriva unor dăunători din sol, precum viermii sârmă, din genul Agriotes.

Ploile au împiedicat erbicidarea într-o fermă din sud-est

Într-un studiu de caz însoțit de fotografii, Revista Ferma prezintă experiența reală a unui fermier din sud-estul țării ca exemplu de practică de evitat. Acesta a semănat rapiță în toamna precedentă, pe un teren ocupat anterior de grâu de toamnă. Urmărea obținerea unui profit din vânzarea recoltei, dar ploile din octombrie, continuate în noiembrie, au împiedicat accesul mașinii de stropit. Tratamentul pentru eliminarea samulastrei nu a mai fost făcut.

Precipitațiile au refăcut parțial apa din sol după seceta din anii anteriori, însă au limitat lucrările agricole. În perioada respectivă, fermierii care nu reușiseră să semene grâul până pe 15 octombrie au putut relua semănatul cel mai devreme în decembrie, iar în unele situații abia în ianuarie.

În parcela cu rapiță, grâul răsărit spontan a ocupat tot mai mult teren. În decembrie, aspectul lanului era cel al unei culturi de grâu în care rapița apărea doar răzleț. Concurența samulastrei a frânat dezvoltarea plantelor cultivate.

Potrivit relatării din Revista Ferma, în decembrie au fost observate numeroase orificii și vetre de atac ale rozătoarelor în lanul de rapiță. Iarna a adus zăpadă și episoade de ger, mai ales în sud, iar temperaturile scăzute au provocat moartea unei părți dintre plantele de rapiță.

În februarie, samulastra era deja puternic dezvoltată, în timp ce plantele culturii principale se distingeau greu. Ninsorile abundente din a doua jumătate a lunii au afectat sud-estul țării.

Desființarea târzie a culturii a permis dezvoltarea larvelor

La începutul lui martie, după dispariția stratului de zăpadă, compromiterea rapiței era evidentă. Fermierul a desființat-o însă numai către finalul lui aprilie.

Între timp, la sfârșitul lui martie, în parcelă fuseseră identificate zone atacate de larvele gândacului ghebos, Zabrus tenebrioides. Până la întoarcerea culturii, acestea ajunseseră la dezvoltare.

Autorul relatării din Revista Ferma spune că a observat numeroși adulți la începutul lui iulie, în lanuri de grâu aflate aproape de terenul respectiv. În acest caz, populația dăunătorului s-a putut înmulți fără să fie deranjată prin distrugerea la timp a samulastrei.

Floarea-soarelui a dat recoltă, dar succesiunea avea un risc de boli

După desființarea rapiței, fermierul a ales floarea-soarelui. Această succesiune nu este recomandată, deoarece culturile au boli comune, între care Sclerotinia.

Precipitațiile însemnate din primăvară au susținut dezvoltarea noii culturi, bine crescută în iunie. Înflorirea a avut loc către finalul lui iulie, iar recoltarea s-a făcut la începutul lui septembrie. Producția a fost apreciată drept mulțumitoare.

Este posibil ca venitul obținut astfel să fi compensat pierderea rapiței. Fermierul intenționa să continue cu grâu de toamnă, însă succesiunea rapiță, floarea-soarelui și grâu nu întrerupsese efectiv prezența grâului: samulastra îl menținuse în parcela cu rapiță, într-o situație asemănătoare monoculturii.

Atacul poate afecta grâul din sezonul următor

Cazul nu este izolat. Au fost întâlnite și alte parcele în care rapița cultivată după grâu a fost sufocată de samulastra rămasă neerbicidată, fiind ulterior desființată.

În ultimii ani s-au intensificat atacurile gândacului ghebos asupra grâului și orzului, atât toamna, cât și la începutul primăverii. Situația nu a ajuns la nivelul de acum câteva decenii, când larvele provocau atacuri severe pe sute de mii de hectare cu grâu.

Pe terenurile cu atac puternic, hrana oferită de samulastră poate susține insectele până la cultura următoare. Grâul instalat ulterior poate fi distrus în toamna care urmează sau în primăvara de după aceasta, în special când umiditatea solului este ridicată, iar temperaturile sunt mai scăzute.