Perioadele de caniculă și secetă prelungită pot transforma o peluză verde într-o suprafață uscată, de culoare galbenă sau maronie, însă acest lucru nu înseamnă neapărat că gazonul este compromis. De cele mai multe ori, iarba intră într-o stare de repaus vegetativ pentru a supraviețui temperaturilor extreme și lipsei de apă. O îngrijire corectă poate duce la revenirea completă a gazonului fără a fi nevoie de reînsămânțare, economisind astfel timp și resurse financiare. Înainte de a lua măsuri radicale, este esențială verificarea stării rădăcinilor și a bazei firelor de iarbă pentru a confirma dacă planta mai este în viață.
Udarea corectă este factorul decisiv pentru supraviețuirea gazonului în timpul verii. O greșeală des întâlnită este udarea zilnică și superficială, care umezește doar stratul de la suprafața solului și nu ajută rădăcinile să se dezvolte în profunzime. Pentru a crește rezistența la secetă, apa trebuie să pătrundă la o adâncime de 10-15 centimetri în sol. Acest lucru se realizează prin udări mai rare, dar consistente. Momentul optim pentru irigare este dimineața devreme, când temperaturile scăzute reduc pierderile prin evaporare. Udarea la prânz este ineficientă, iar cea de pe timpul nopții crește riscul apariției bolilor fungice.
Modul în care se realizează tunderea și fertilizarea influențează direct starea gazonului afectat de stres termic. Iarba nu trebuie tunsă prea scurt. O înălțime de 6-8 centimetri ajută la umbrirea solului și la limitarea evaporării apei. O regulă de bază este să nu se îndepărteze mai mult de o treime din înălțimea firului de iarbă la o singură cosire, pentru a nu slăbi și mai mult planta. În plus, fertilizarea intensă trebuie amânată pe durata caniculei. Îngrășămintele bogate în azot stimulează creșterea, ceea ce duce la un necesar sporit de apă, exact resursa care lipsește.
Structura solului joacă un rol important în absorbția apei. Un pământ tasat împiedică infiltrarea apei la rădăcini. Aerarea solului, realizată cu o furcă de grădină sau cu unelte specializate, îmbunătățește circulația aerului și pătrunderea apei. De asemenea, stratul gros de resturi vegetale uscate, acumulat la baza firelor de iarbă, trebuie îndepărtat pentru că acționează ca o barieră în calea apei. Revista Ioana Combinația dintre udarea superficială și deasă și tunderea prea scurtă sabotează eforturile de salvare a peluzei, lăsând iarba vulnerabilă în fața căldurii.
După ce condițiile meteorologice revin la normal și temperaturile scad, se poate evalua starea reală a gazonului. Dacă anumite porțiuni rămân complet goale, fără semne de regenerare, atunci se poate interveni prin supraînsămânțare. Perioada optimă pentru această lucrare este la sfârșitul verii sau la începutul toamnei, când condițiile de umiditate și temperatură favorizează germinarea și dezvoltarea noilor fire de iarbă.
