Comisia Europeană propune ca fermierii să poată înlocui o parte din îngrășămintele chimice cu digestat lichid

Comisia urmărește reducerea cheltuielilor de producție și a dependenței de fertilizanții azotați sintetici importați, a căror fabricare consumă multă energie. Tensiunile geopolitice și perturbările piețelor internaționale afectează atât prețurile, cât și disponibilitatea îngrășămintelor.

Derogarea ar viza numai anumite fracțiuni lichide

Digestatul este ceea ce rămâne după descompunerea fără oxigen a materiei organice în instalații de biogaz sau biomasă. Poate servi la fertilizare organică ori la îmbunătățirea solului și poate fi separat în componente solide și lichide, pentru prelucrare ulterioară.

Proiectul privește partea lichidă bogată în azot mineral, dar săracă în materie organică. Asemănarea cu îngrășămintele minerale ar permite folosirea ei ca alternativă, cu respectarea criteriilor tehnice și a cerințelor de protejare a apelor și mediului. Propunerea nu reprezintă o permisiune generală de împrăștiere a dejecțiilor.

Regula actuală din Directiva privind nitrații plafonează azotul provenit din gunoi de grajd la 170 kg pe hectar într-un an. Plafonul se aplică și gunoiului prelucrat, pentru limitarea contaminării apelor cu nitrați din agricultură.

Din martie 2026, normele pentru azot recuperat din gunoiul de grajd (RENURE) permit deja depășirea acestui plafon pentru anumite materiale procesate, apropiate ca proprietăți de fertilizanții chimici. Sunt vizate sărurile de amoniu, concentratele minerale și struvitul. Modificarea propusă ar extinde derogarea la digestate lichide care îndeplinesc criteriile RENURE.

Economia fermei depinde și de prelucrare, și de distanță

Beneficiile ar putea conta mai ales în zonele cu ferme zootehnice: gunoiul de grajd poate alimenta producția de biogaz, iar nutrienții rămași pot reveni pe terenurile agricole. Recuperarea lor ar reduce necesarul de fertilizanți cumpărați din exterior și vulnerabilitatea fermierilor la variațiile de preț.

Pentru bugetul unei ferme contează întregul traseu al produsului:

• Procesarea materialului rezultat din instalația de biogaz.
• Separarea digestatului în componente lichide și solide.
• Transportul până la terenurile unde urmează să fie folosit.
• Depozitarea înainte de utilizare.
• Aplicarea pe suprafețele agricole.

Distanța mare față de instalația care produce digestatul poate adăuga cheltuieli. Existența unei stații de biogaz nu înseamnă, prin ea însăși, reducerea costurilor de fertilizare; infrastructura și condițiile locale influențează rezultatul economic.

Comisia leagă inițiativa și de folosirea repetată a nutrienților recuperați, în locul pierderii lor, precum și de trecerea la îngrășăminte cu emisii de carbon mai mici. Valorificarea materiei organice pentru energie, urmată de întoarcerea nutrienților în agricultură, ar completa contribuția biocombustibililor și biometanului la securitatea energetică a Uniunii Europene (UE).

Calitatea digestatului stabilește beneficiul pentru cultură

Studiul Centrului Comun de Cercetare (JRC), serviciul științific al Comisiei Europene, susține potențialul digestatului pentru reciclarea nutrienților și reducerea dependenței de îngrășămintele sintetice. Efectul agronomic depinde însă de compoziția materiei prime, de tratamentele aplicate după digestie și de depozitare, alături de condițiile locale și modul de gestionare a solului.

În privința sănătății umane, cercetătorii apreciază că digestatul tinde să prezinte riscuri mai mici decât gunoiul nefermentat. Totuși, acesta poate fi păstrat perioade îndelungate și transportat departe de instalația de producție. În acest interval, compoziția microbiologică se poate schimba, cu posibile efecte asupra riscului pentru sănătate.

Studiul identifică mai multe categorii care necesită atenție:

Reziduuri de medicamente veterinare. Prelucrarea poate diminua parțial concentrațiile, dar rezultatul diferă după substanță și procedeu. Contaminanții se pot redistribui între componentele separate, iar reziduurile detectate în digestatul din gunoi animal justifică evaluarea și monitorizarea continuă, inclusiv a evoluției lor în mediu.

Metale grele. Aplicările repetate pot duce la acumularea cuprului și zincului în sol, motiv pentru care cercetătorii consideră esențială urmărirea pe termen lung.

Agenți patogeni, adică organisme care pot provoca boli. Unii supraviețuiesc digestiei fără oxigen, în funcție de exploatarea instalației și de igienizare. Pentru componenta lichidă sunt menționați paraziții Cryptosporidium parvum, Giardia duodenalis și Ascaris suum.

Gene de rezistență la antibiotice. Digestatul poate introduce asemenea gene în solurile agricole.

Despre cercetarea paraziților din componenta lichidă, cercetătorii JRC precizează în studiu: „Datele privind paraziții din fracțiunile lichide separate urmează să fie dezvoltate, existând o nevoie puternică de cercetare pentru a investiga în continuare acest aspect al digestatului”.

În privința rezultatelor observate pe teren, aceștia explică: „Efectele pe termen lung ale fertilizării organice asupra prezenței patogenilor nu sunt pe deplin înțelese, iar concluziile variază adesea de la o locație la alta. De exemplu, un studiu de teren la scară largă realizat în China a arătat că fertilizarea organică cu digestat a influențat prezența unor patogeni în sol, dar compararea fertilizării organice cu cea convențională a oferit rezultate contradictorii, înregistrându-se o creștere sau o reducere a prezenței patogenilor în funcție de amplasament. În general, persistența patogenilor pe teren depinde de textura solului, caracteristicile fizico-chimice, diversitatea microbiană a solului, topografia terenului, climă și vreme”.

Pentru estimarea evoluției agenților patogeni la scară regională, cercetătorii arată că trebuie luate în calcul diferențele dintre terenuri și condițiile lor locale. O evaluare cantitativă a riscului microbiologic pentru salatele gata de consum a indicat un risc mai mic la folosirea digestatului decât a gunoiului brut. Tratamentele ulterioare au redus suplimentar riscul.

Recomandarea generală a JRC este aplicarea acelorași precauții ca pentru gunoiul de grajd animal. Cercetătorii apreciază că igienizarea poate să nu fie necesară când digestatul este produs și utilizat în interiorul aceleiași ferme.

Protecția apei rămâne o condiție a folosirii acestor materiale. Excesul de azot poate contamina apele subterane și de suprafață, iar nitrații se pot infiltra până la sursele folosite de gospodării. Potrivit publicației Știrea Verde, în România, contaminarea apei din fântâni cu nitrați este o problemă documentată, cu implicații pentru sănătatea publică.

Și momentul aplicării influențează pierderile de nutrienți: terenurile saturate cu apă și perioadele în care plantele nu îi consumă activ pot amplifica aceste pierderi.

Consultarea se încheie la 13 noiembrie 2026

Potrivit publicației Industria Cărnii, fermierii, cercetătorii, autoritățile publice și societatea civilă pot transmite observații asupra proiectului până la 13 noiembrie 2026.

După examinarea opiniilor, propunerea trebuie să obțină sprijinul unei majorități calificate a statelor membre în Comitetul pentru nitrați. Un vot favorabil deschide examinarea de către Parlamentul European și Consiliu, care au trei luni pentru eventuale obiecții. Adoptarea oficială de către Comisie poate urma abia după aceste etape.

Pentru fermele din România, o investiție presupune verificarea regulilor aplicabile, analiza compoziției digestatului și evaluarea cheltuielilor de prelucrare și utilizare. Folosirea din sezonul agricol care începe în primăvara anului 2027 este o intenție a Comisiei, nu o dată sigură de intrare în vigoare.