Specificul local și resursele disponibile dictează rețetele de ciorbă de pește din România, fiecare regiune având o variantă proprie care reflectă producția piscicolă zonală. De la ciorba țărănească, răspândită în aproape toată țara, până la preparate cu o identitate puternică precum storceagul din Deltă sau borșul moldovenesc, rețetele arată cum se adaptează bucătăria la ingredientele la îndemână.
Cea mai comună rețetă este ciorba țărănească de pește, preparată cu specii locale precum crapul sau carasul. Baza de pornire pentru o variantă modernă este un kilogram de pește, la care se adaugă legume precum ceapă, morcovi, țelină, ardei și cartofi, completate cu suc de roșii. Specificitatea gustului este dată de agentul de acrire, care poate fi borș, zeamă de varză sau măcriș, în funcție de preferințele fiecărei gospodării.
În Moldova, o regiune cu peste 150 de iazuri, rețeta de borș de pește se diferențiază printr-un detaliu esențial: înlocuirea cartofilor cu orez. Deși în aparență similară cu cea țărănească, folosind legume, borș și suc de roșii, textura preparatului final este diferită. Crapul este peștele preferat, dar în zonă se gătesc și borșuri din pești răpitori, cum ar fi știuca și somnul, care oferă un gust mai intens.
O inovație recentă vine din Bucovina, unde a apărut ciorba ciocăneșteană de păstrăv. Rețeta a fost creată acum cinci ani de părintele Artemie în bucătăria Mănăstirii Petru și Pavel din satul Botoș, comuna Ciocănești, județul Suceava. Preparatul este o adaptare a ciorbei rădăuțene, în care carnea a fost înlocuită cu păstrăv afumat, o soluție dictată de dieta fără carne a mănăstirii. Ingredientele distinctive sunt păstrăvul afumat, hribii și smântâna. Acest preparat nou câștigă treptat popularitate în bucătăriile din zona Țara Dornelor, conform informațiilor citate de Lyla.
La capătul opus al țării, în Delta Dunării, se prepară storceagul, considerat „regina ciorbelor de pește”. Rețeta, de origine căzăcească, provine din localitatea Sfântu Gheorghe. Numele său înseamnă „ceva gătit repede” în limba ucraineană, subliniind caracterul său de preparat rapid, bazat pe captura proaspătă a zilei. Aceste variații regionale nu sunt simple rețete, ci reprezintă o valorificare directă a resurselor locale, de la păstrăvăriile din Bucovina la iazurile din Moldova și peștele proaspăt din Deltă.
