Cum se verifică compostul pentru straturile de toamnă și când trebuie lăsat în continuare la maturat

Mirosul și structura oferă primele indicii despre maturare

Informațiile au fost relatate de illinois.edu. Ghidul Academiei de Compost descrie compostul maturat prin aspectul omogen, culoarea închisă, textura fină și mirosul plăcut, asemănător humusului din pădure. Acestea sunt caracteristici de urmărit înainte de folosire. [[CITAT:academiadecompost.ro]]

• Compostul maturat are un miros plăcut, asemănător humusului din pădure. Un miros neplăcut cere verificarea și aerisirea materialului.
• Materialul maturat are un aspect omogen, o culoare închisă și o textură fină. Uscarea suprafeței, luată separat, nu stabilește maturitatea întregului compost.
• Originea resturilor vegetale nu mai trebuie să fie recognoscibilă. Bucățile de lemn se descompun mai greu și pot fi scoase prin cernere din compostul maturat. [[CITAT:academiadecompost.ro]]

Resturile încă ușor de recunoscut și mirosul înțepător sunt motive pentru continuarea maturării. Fragmentele mari de lemn se evaluează separat, deoarece se descompun mai greu și pot rămâne în material după transformarea celorlalte resturi.

Raportul carbon/azot se schimbă pe parcursul compostării

Raportul carbon/azot (C/N) exprimă proporția dintre aceste două elemente în amestec. Potrivit publicației „Compost Chemistry” a Cornell CALS, la pornirea compostării reperul general este de aproximativ 30:1, adică 30 de părți de carbon pentru o parte de azot, în greutate. [[CITAT:compost.css.cornell.edu]]

Carbonul asigură energia microorganismelor și intră în structura celulelor lor, reprezentând aproximativ 50% din masa acestora. Azotul este necesar pentru proteinele și celelalte componente care susțin creșterea și funcționarea celulelor.

Pe măsură ce descompunerea avansează, raportul scade către 10-15:1 pentru produsul finit. Din carbonul compușilor organici consumați de microorganisme, două treimi sunt eliberate sub formă de dioxid de carbon. Treimea rămasă intră, împreună cu azotul, în celulele microbiene și este eliberată ulterior, după moartea acestora.

Interpretarea analizelor de compost comunitar efectuate la ICPA folosește un interval mai larg, de 10-25, ca reper ideal pentru compostul maturat. Cele două intervale tehnice diferă ca întindere; valoarea unei grămezi concrete se stabilește prin analizarea unei probe.

Materialele din amestec explică mirosurile și descompunerea lentă

Iarba tăiată, resturile de plante și resturile de fructe și legume aduc azot. Frunzele de toamnă, așchiile de lemn, rumegușul și hârtia mărunțită aduc carbon. În general, materialele verzi și umede sunt bogate în azot, iar cele brune și uscate sunt bogate în carbon.

La un raport C/N inițial prea mic, azotul este în exces și se poate pierde sub formă de amoniac, cu mirosuri neplăcute. La un raport prea mare, microorganismele au prea puțin azot pentru o dezvoltare optimă: compostul rămâne relativ rece, iar descompunerea înaintează lent.

Combinarea materialelor bogate în carbon cu cele bogate în azot permite estimarea unui amestec potrivit. Reperul de pornire trebuie însă privit și în funcție de cât de accesibil este carbonul pentru microorganisme. Pentru materiale care se descompun greu, precum paiele și cocenii de porumb, Cornell CALS arată că se poate planifica un raport C/N inițial mai mare. [[CITAT:compost.css.cornell.edu]]

Cocenii de porumb și paiele se descompun lent, fiind alcătuite dintr-o formă de celuloză rezistentă. Hârtia de ziar se transformă mai greu decât alte tipuri de hârtie, deoarece fibrele sale de celuloză sunt învelite în lignină, un compus rezistent prezent în lemn.

Contează și dimensiunea particulelor. La aceeași masă de rumeguș și de așchii de lemn, suprafața mai mare a rumegușului face carbonul mai accesibil microorganismelor. Materialele rezistente pot fi compostate, dar ritmul lor de descompunere rămâne mai lent.

Aciditatea poate semnala o maturare insuficientă

Intervalul de pH indicat pentru compost este 6,5-8,5. Acest indicator descrie aciditatea sau alcalinitatea materialului și influențează disponibilitatea elementelor nutritive pentru plante.

Un compost prea acid poate fi insuficient maturat sau poate conține prea mult lemn de conifere. Aerisirea rară a fost, de asemenea, asociată cu o aciditate mai mare.

Pentru echilibrarea acidității sunt indicate coji de ou sau amendamente pe bază de carbonat de calciu, adică materiale folosite pentru corectarea proprietăților solului ori ale compostului. Măsurarea pH-ului permite raportarea acestei intervenții la starea materialului.

Analiza separă umiditatea de stabilitatea materiei organice

O analiză a compostului poate urmări pH-ul, umiditatea, substanța uscată, materia organică și conductivitatea electrică, indicator legat de sărurile din material. Determinările pentru azot, fosfor și potasiu oferă informații despre nutrienții pe care compostul îi poate furniza plantelor.

Materia organică măsurată include atât o fracție instabilă, care se mai poate biodegrada, cât și una stabilă, importantă agronomic. De aceea, un procent ridicat de materie organică nu dovedește singur că maturarea s-a încheiat.

Pentru conținutul de materie organică, recomandările European Compost Network folosesc un reper de minimum 15%, iar norma franceză U 44 051 unul de minimum 20%. Normele utilizate pentru comparația probelor comunitare privesc compostul obținut la scară industrială și semi-industrială, destinat comercializării.

Umiditatea arată câtă apă conține proba. În interpretarea analizelor comunitare, aceasta nu avea un prag în normele folosite ca reper. Materia organică ajută însă solul să păstreze apa, proprietate utilă în condiții de secetă.

Potrivit interpretării publicate de Academia de Compost, toate cele cinci probe au respectat reperul de minimum 20% substanță uscată din norma europeană. Patru dintre ele au îndeplinit și criteriul privind conținutul de azot, fosfor și potasiu (NPK) pentru comercializare din norma franceză, deși compostul comunitar nu era destinat comercializării. [[CITAT:academiadecompost.ro]]

Cinci probe din București arată diferențele dintre composturi

Rezultatele de mai jos aparțin acelor probe și permit compararea unor materiale obținute în locuri diferite. [[CITAT:academiadecompost.ro]]

• Livada Comunitară Mărțișor, din incinta muzeului Casa Memorială Tudor Arghezi, sectorul 4: raport C/N de 9,09, pH de 8,40, umiditate de 64,48% și materie organică de 61,49%.
• Grădina de bloc Roots Vitan, sectorul 3: raport C/N de 12,09, pH de 7,14, umiditate de 76,37% și materie organică de 79,84%.
• Grădina de bloc Roots Titan, sectorul 3: raport C/N de 10,54, pH de 6,38, umiditate de 74,9% și materie organică de 76,36%.
• Punctul din scuarul de lângă parcul Romniceanu, Cotroceni, sectorul 5: raport C/N de 11,04, pH de 7,80, umiditate de 43,31% și materie organică de 28,5%.
• Grădina de bloc din cartierul Floreasca, sectorul 2: raport C/N de 14,82, pH de 8,01, umiditate de 61,76% și materie organică de 51,04%.

Toate cele cinci probe au depășit reperele pentru materia organică. În cazul pH-ului, proba din Roots Titan s-a situat sub intervalul indicat, în timp ce celelalte patru s-au încadrat.

Siguranța utilizării necesită verificări distincte

Academia de Compost arată că valorile metalelor grele din probe au fost sub limitele celor trei norme folosite ca reper. Aceste determinări au avut un obiect diferit de evaluarea maturității compostului. [[CITAT:academiadecompost.ro]]

Pentru completarea evaluării au fost propuse teste privind consumul de oxigen, impuritățile din plastic, sticlă și metal, poluanții organici, Salmonella, Escherichia coli și semințele de buruieni. Verificarea mirosului și a structurii rămâne o etapă practică în gospodărie, iar aceste încercări urmăresc separat stabilitatea și siguranța materialului.

Compostul comunitar analizat era destinat distribuirii în comunitățile care l-au produs, pentru utilizare în spațiile verzi apropiate, la plante decorative, arbori și arbuști.