Biocombustibilii ar putea necesita încă 36 de milioane de hectare până în 2030

Dacă măsurile propuse sunt aplicate integral, suprafața necesară pentru materiile prime s-ar putea mai mult decât dubla până în 2030 comparativ cu 2023. Extinderea ar cere încă 36 de milioane de hectare, aproximativ cât suprafața Germaniei.

Biocombustibilii precum etanolul sunt obținuți în mod obișnuit din culturi folosite și pentru hrana oamenilor sau a animalelor. Ulterior, aceștia sunt amestecați cu benzină ori motorină și devin mai competitivi când se scumpesc combustibilii fosili.

Cotele mai mari cresc cererea pentru culturi agricole

De la izbucnirea războiului din Iran, petrolul s-a scumpit cu aproape 40%, iar zahărul și porumbul cu aproximativ 20%. După declanșarea conflictului, Brazilia, China, India, Indonezia și Statele Unite, precum și Uniunea Europeană, au propus sau au adoptat cote mai mari de biocombustibili în carburanții convenționali.

Autorii avertizează că sporirea rapidă a cererii poate afecta securitatea alimentară, utilizarea terenurilor și defrișările. „Prin prioritizarea securității energetice pe termen scurt, unele măsuri ar putea avea drept consecință o creștere a insecurității alimentare pe termen mediu, iar orice șoc suplimentar, precum fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta sever prețurile alimentelor”, avertizează autorii. Un nou șoc, inclusiv apariția unor fenomene meteorologice extreme, ar putea accentua presiunea asupra prețurilor alimentelor.

Ritmul majorării cotelor poate ridica și o problemă de control: cererea pentru materii prime ar putea avansa mai repede decât măsurile de protecție a mediului, sistemele de certificare și mecanismele de supraveghere a utilizării terenurilor.

Prima generație folosește porumb și trestie de zahăr

Studiul separă biocombustibilii de primă generație, produși din culturi precum porumbul și trestia de zahăr, de cei avansați, obținuți din reziduuri organice și deșeuri, inclusiv ulei alimentar uzat.

Cultivarea materiilor prime pentru prima categorie tinde să favorizeze degradarea terenurilor și să mărească presiunea asupra securității alimentare și consumului de apă, avertizează autorii.

Unele materii prime cultivate pe terenuri degradate sau între sezoanele culturilor agricole pot contribui la reducerea degradării și chiar la refacerea solului. Studiul precizează însă că această situație nu caracterizează biocombustibilii convenționali.