Cum se cultivă spanacul pentru prima recoltă în 45-55 de zile și ce protecție permite culesul

Semănatul se poate repeta la intervale de 10-14 zile pentru eșalonarea recoltei. Cultura de iarnă are un calendar distinct: se seamănă între 10 septembrie și 10 octombrie, iar recoltarea poate începe în martie.

Soiul stabilește ritmul recoltării și protecția necesară

Pentru semănatul de la sfârșitul verii sunt potrivite soiurile rezistente la temperaturi scăzute și cu formare târzie a tulpinii florale. Cele trei opțiuni au termene diferite:

• Matador formează frunze mari, ovale, de culoare verde închis și are o rezistență indicată până la -5°C. Se seamănă între 15 și 30 august, cu recoltare după 45-50 de zile.
• Winterreuzen, numit și Uriașul de iarnă, are frunze cărnoase și poate ierna sub folie. Fereastra de semănat este 25 august-15 septembrie, pentru recoltare în octombrie și primăvara.
• Emilia F1 este un hibrid cu rezistență la mană și formare foarte târzie a tulpinii florale. Se seamănă între 20 august și 10 septembrie și poate fi recoltat după 40-45 de zile.

În grădinile mici, Emilia F1 poate asigura recolta rapidă din octombrie, iar Winterreuzen poate prelungi culesul până în februarie, cu protecție ușoară. La temperaturi sub -8°C poate apărea o pauză de recoltare, inclusiv la mijlocul lunii decembrie.

Zilele care se scurtează și temperaturile în scădere întârzie împăiușarea, adică formarea tulpinii florale, după care frunzele devin amare. Creșterea frunzelor este favorizată cât timp ziua rămâne sub 13-14 ore. Pentru semănatul de la sfârșitul verii, primul cules vine după 40-45 de zile la Emilia F1 și după 45-50 de zile la Matador. Potrivit GardenFarm, cultura de toamnă dă frunze mai groase, mai dulci, cu mai puțin oxalat, iar perioada productivă ajunge la 6-8 săptămâni.

Semănatul înainte de 10 august expune plantele zilelor încă lungi și căldurii, care pot declanșa împăiușarea în patru săptămâni. Pentru o recoltă de toamnă, întârzierea după 15 septembrie lasă prea puțin timp dezvoltării înainte ca durata zilei să coboare sub 10 ore.

Pregătirea stratului începe cu 10-12 zile înainte

Spanacul cere un teren afânat, bogat în materie organică, cu pH de 6,5-7,5. Sunt potrivite solurile lutoase, luto-nisipoase și luto-argiloase; cele acide nu sunt recomandate. Rădăcinile ajung la aproximativ 15-20 cm, astfel că pregătirea stratului superficial contează pentru alimentarea plantelor.

Înaintea fertilizării se verifică umiditatea și pH-ul. Afânarea se face unde este necesară pentru aerisire și drenaj, iar după săpat solul se lasă să se așeze 8-10 zile.

Pregătirea terenului și semănatul pot fi urmărite în această ordine:

• Cu 10-12 zile înainte de semănat se îndepărtează buruienile și resturile vegetale. Resturile lăsate la suprafață atrag melci și limacși, care pot distruge plantele abia răsărite.
• Se încorporează 3-4 kg de compost matur pe metru pătrat, la 10-15 cm adâncime. Compostul eliberează treptat azot și contribuie la păstrarea apei în sol.
• La pregătirea patului se poate aplica un îngrășământ cu azot, fosfor și potasiu (NPK) 15-15-15 sau un starter organic, în doza indicată de 30-40 g/m².
• Suprafața se nivelează cu grebla și se mărunțește, pentru ca semințele să aibă contact bun cu pământul.
• Dacă terenul este uscat, se udă în ajun cu 20-25 mm de apă. Patul de semănat trebuie să fie umed, fără băltire.
• Semințele se așază la 1,5-2 cm adâncime. Între rânduri se păstrează 25-30 cm la cultura simplă sau 15-20 cm pentru rânduri intercalate destinate recoltării succesive.
• Doza este de 3-4 g/m² pentru sămânța tradițională și de 2-3 g/m² pentru cea calibrată. După rărire, soiurile cu frunze mari au nevoie de 5-8 cm între plante, iar Emilia F1 recoltată tânără de 3-5 cm.

În grădinile mici, o variantă practică este deschiderea unor șanțuri de 2 cm, distanțate la 25 cm, cu semințele puse din 2 în 2 cm. Se acoperă cu pământ fin, se presează ușor și se udă cu o stropitoare cu duză fină. Împrăștierea semințelor pe toată suprafața este mai rapidă, dar produce densități neuniforme și îngreunează plivitul.

Semințele așezate prea aproape de suprafață se pot usca înainte de germinare. La numai 0,5 cm adâncime, pierderea germinării poate ajunge la 40-50%.

Rotația și fertilizarea se stabilesc înainte de semănat

Spanacul nu se seamănă după spanac, sfeclă sau blitum cultivate în același an, deoarece aceste plante pot transmite boli de sol comune. Premergătoare potrivite sunt mazărea, fasolea, castraveții, roșiile, varza de vară și cartofii timpurii. După el pot urma roșiile, ardeiul, vinetele sau fasolea.

Potrivit Alcedo, fertilizarea de bază se face, de regulă, toamna, după recoltarea culturii precedente sau înainte de semănat, folosind în special fosfor și potasiu. Fertilizarea starter se aplică odată cu semănatul, aproape de semințe, pentru accesul plantelor tinere la nutrienți.

Fosforul susține dezvoltarea rădăcinilor, potasiul contribuie la echilibrul apei în plantă și la rezistența la stres climatic, iar azotul stimulează formarea frunzelor. Îngrășămintele organice au o acțiune mai lentă și îmbunătățesc structura solului; cele minerale furnizează mai rapid nutrienții.

Potrivit Agrobiznes, pentru cultura în câmp, pregătirea poate include dezmiriștirea la 10-12 cm, urmată de aplicarea a 20-30 de tone de îngrășăminte organice pe hectar sub arătura de 25-28 cm. Fertilizarea minerală se stabilește pe baza analizei solului.

Excesul de azot trebuie evitat: la doze de peste 200 kg/ha crește excesiv cantitatea de nitrați din spanac. Necesarul de fertilizare se raportează la analiza solului și la consumul culturii, nu doar la dorința de a obține mai multe frunze.

Udarea și rărirea păstrează spațiul de creștere al frunzelor

La 12-20°C, răsărirea durează 6-10 zile. Semințele pot germina și la 2-3°C, dar atunci procesul se prelungește la 25-30 de zile. Temperatura minimă pentru vegetație este de 4-5°C, iar intervalul optim este de 15-20°C.

Udarea se face la 2-3 zile, în funcție de vreme, cu 10-15 mm de apă la fiecare intervenție. Solul trebuie să rămână umed la 5-8 cm adâncime, fără apă acumulată la suprafață. Seceta reduce recolta de frunze și poate grăbi formarea tulpinii florale chiar când zilele sunt scurte.

Pentru cultura în câmp, umiditatea optimă indicată este de 75-80%. La răsărire se folosesc udări de 150-200 m³/ha, iar intervențiile următoare urmăresc menținerea umidității.

Dimineața este momentul recomandat pentru udare. Umezirea repetată a frunzelor seara favorizează mana, iar înghesuirea plantelor reduce ventilarea culturii.

Dacă plantele au răsărit prea des, prima rărire se face la 15 zile după răsărire, lăsând aproximativ 3 cm între ele. A doua intervenție urmează la 25-28 de zile și duce soiurile cu frunze mari la distanța finală. Când densitatea de semănat a fost respectată, rărirea nu este necesară.

Plantele scoase la rărire pot fi consumate în salată. Buruienile se îndepărtează manual în grădină; potrivit GardenFarm, nu se folosesc erbicide selective pe cultura de spanac. Pe suprafețele care permit accesul utilajelor se pot face și prașile mecanice.

O fertilizare foliară cu Cropmax este indicată la 20-25 de zile după răsărire, în concentrație de 2-3 ml/L de apă. Aplicarea se face seara și poate fi repetată după 10-14 zile, până la primul cules.

Frunzele trebuie urmărite pentru mană și atacul afidelor

Toamna scade activitatea musculiței miniere, care sapă galerii în frunze, iar afidele sunt mai puține decât primăvara. Cultura trebuie totuși verificată pentru mană și făinare.

Mana se manifestă prin pete decolorate pe frunze și depuneri prăfoase pe partea inferioară. Atacul păduchilor verzi provoacă încrețirea și răsucirea frunzelor; adulții și larvele pot fi observați dedesubt.

Combaterea se face cu produse omologate, cu respectarea termenului de pauză înaintea recoltării. Pentru tratamentele împotriva manei este indicat, de regulă, un interval de 14 zile.

Protecția se pregătește înaintea nopților sub 5°C

Agrotextilul trebuie pregătit din septembrie pentru nopțile în care temperatura coboară sub 5°C. Un material de 17-19 g/m² se așază direct peste plante și se fixează cu sârme la margini. Permite trecerea luminii și a apei și oferă o protecție termică de 2-3°C.

Un tunel jos, acoperit cu folie și susținut de arcuri de 40-50 cm înălțime, poate prelungi sezonul cu 3-4 săptămâni. În zilele însorite se deschide pentru ventilare, apoi se închide seara.

Între rânduri se poate pune un strat de 5-8 cm de paie sau frunze uscate. Acesta izolează solul și reduce alternanța dintre îngheț și dezgheț, care poate afecta rădăcinile fine.

Reperele de protecție pentru această cultură sunt 0°C fără acoperire și -5°C cu adăpost minim. Scăderea bruscă a temperaturii, fără o perioadă de acomodare, este periculoasă; un ger de -6°C poate compromite cultura neprotejată.

A doua tăiere depinde de păstrarea mugurelui central

Primul cules se face când plantele au 6-8 frunze bine dezvoltate. Pentru recoltare integrală, planta se taie la aproximativ 1 cm sub colet, zona dintre rădăcină și partea aeriană.

Pentru regenerare se recoltează doar frunzele exterioare, păstrând mugurele central și 2-3 frunze mici. O a doua recoltă devine posibilă după 20-25 de zile. Imediat după cules se aplică o udare abundentă și o fertilizare foliară ușoară.

La Winterreuzen, protejarea sub folie poate permite chiar trei tăieri până în primăvară. Pentru Emilia F1 semănată în primul val, calendarul de lucru plasează primul cules între 30 septembrie și 15 octombrie, iar al doilea cules și pregătirea protecției între 20 octombrie și 15 noiembrie.

După recoltare, spanacul poate fi păstrat 5-7 zile la 1-5°C și umiditate atmosferică de 90-95%. Păstrarea la cald mărește conținutul de nitriți din frunze și reduce cantitatea de vitamina C.