# Cum se verifică un contract de vânzare a cerealelor și ce înseamnă pragul de 30 de zile

> La produsele neperisabile, pragul de 30 de zile se calculează după scadență. Aplicarea Legii nr. 81/2022 depinde de cifrele de afaceri.

Publicat: 20 octombrie 2026, 15:36 · Autor: Irina Lupu · Categorie: [Utile](https://magazinagricol.ro/utile/index.html.md) · Pagina web: https://magazinagricol.ro/cum-se-verifica-un-contract-de-vanzare-a-cerealelor-si-ce-inseamna/ · Publicație: Magazin Agricol

![Stoc de cereale într-un depozit](https://magazinagricol.ro/wp-content/uploads/2026/10/contract-de-vanzare-a-cerealelor-1024x683.webp)

**Fermierul care vinde cereale trebuie să verifice separat data plății, costurile acceptate și condițiile recepției: acestea stabilesc ce bani are de încasat și ce obligații își asumă. Pentru produsele neperisabile, pragul legal de întârziere se calculează după scadență, iar protecția împotriva practicilor comerciale neloiale depinde inclusiv de cifrele de afaceri ale celor două părți.**

## Încadrarea părților se verifică înaintea clauzelor

Potrivit analizei Noerr publicate de [ZF.ro](https://www.zf.ro/opinii/noerr-romania-noul-regim-juridic-al-practicilor-comerciale-neloiale-20742288), Legea nr. 81/2022 privește tranzacțiile cu produse agricole sau alimentare dintre furnizori și cumpărători, precum și serviciile oferite furnizorului de către cumpărător. Sunt vizate vânzările cu efecte în România, inclusiv cele realizate în altă țară. Tranzacțiile dintre furnizori și consumatori sunt exceptate.

În rolul de furnizor poate fi un producător agricol sau oricine vinde astfel de produse, fie că este persoană fizică, persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială ori persoană juridică. Și cumpărătorul poate avea oricare dintre aceste forme; locul în care este stabilit nu schimbă această încadrare.

Aplicarea protecției se stabilește prin compararea cifrelor de afaceri, ca reper al puterii de negociere. Printre situațiile vizate se află un furnizor cu cel mult 2 milioane de euro și un cumpărător cu minimum 2 milioane de euro. Un alt exemplu este furnizorul aflat între 2 milioane și 10 milioane de euro, în relație cu un cumpărător care are cel puțin 10 milioane de euro.

Acestea sunt exemple de încadrare, nu o regulă potrivit căreia orice contract agricol intră automat sub protecția legii. Cifrele de afaceri se determină potrivit Recomandării Comisiei Europene nr. 2003/361/CE.

Regimul a intrat în vigoare pe 15 aprilie 2022, prin transpunerea Directivei Uniunii Europene 2019/633, din 17 aprilie 2019. Contractelor încheiate după intrarea în vigoare li s-au aplicat noile prevederi; pentru cele anterioare, termenul de aliniere a fost 31 decembrie 2022.

## Scadența, recepția și costurile se citesc separat

La verificarea contractului, fiecare obligație trebuie raportată la categoria de practici interzise în care se încadrează. Legea nr. 81/2022 acoperă următoarele situații:

**Întârzierea plății.** Pentru marfa neperisabilă, interdicția privește depășirea scadenței cu peste 30 de zile calendaristice; la produsele perisabile, pragul este de peste 14 zile calendaristice, cu anumite excepții. Calculul pornește de la scadența contractuală. Aceste intervale nu stabilesc automat data plății care trebuie trecută în contract.

**Schimbarea unilaterală a condițiilor.** Cumpărătorul nu poate modifica singur frecvența livrărilor, modalitatea ori locul acestora. Interdicția acoperă și prețurile sau condițiile de plată pentru serviciile furnizate. Aceste clauze trebuie identificate înainte de semnare.

**Costurile adăugate facturilor.** Cumpărătorului îi este interzis să ceară facturarea ori refacturarea și să încaseze costuri diferite de cele acceptate prin contract. Este interzisă și autofacturarea, adică emiterea facturii de către cumpărător în numele furnizorului, cu excepțiile legale prevăzute la articolul 320 din Codul fiscal.

**Reducerile financiare și comerciale.** Regula interzice rabaturile, cu excepția remizelor și risturnelor, pentru care reducerile cumulate nu trebuie să depășească 20%. Verificarea acestor reduceri se face distinct, prin raportare la valoarea facturată între părți pentru produsele agricole sau alimentare.

**Returul și recepția mărfii.** Sunt interzise trimiterea înapoi către furnizor a produselor rămase nevândute, amânarea recepției și întârzierea documentelor aferente. La o livrare în port trebuie urmărite atât recepția efectivă, cât și întocmirea actelor, nu numai predarea cerealelor.

**Facturarea serviciilor peste plafon.** Pentru publicitate, marketing, plasare secundară și costurile reducerilor promoționale, valoarea facturată nu poate trece de 5% din încasările furnizorului aferente contractului. Plafonul privește aceste categorii, nu orice serviciu posibil.

**Obligațiile impuse pentru accesul la vânzare.** Cumpărătorul nu poate impune produse, servicii ori plăți pentru includerea produselor furnizorului în ofertă sau pentru expunerea lor. Interdicția privește și impunerea cumpărării de la un terț ori a vânzării către acesta.

**Taxele care umflă prețul facturat.** Sunt interzise taxele care obligă furnizorul să majoreze artificial prețul de pe factură, indiferent de denumirea folosită pentru ele.

**Presiunile prin retragerea produselor.** Scoaterea din ofertă, amenințarea cu această măsură ori retragerea de la expunere sunt interzise când servesc drept presiune sau represalii pentru acceptarea unor condiții contractuale nefavorabile furnizorului.

**Oferta limitată la marca proprie.** Cumpărătorul nu poate include în ofertă și expune la raft exclusiv propria marcă.

**Tratamentul diferit al mărcilor.** Pentru includerea în ofertă și expunerea la raft, sunt interzise condițiile comerciale diferite aplicate mărcilor private ale producătorilor față de marca proprie a comerciantului.

## Anumite plăți sunt permise numai cu acordul cerut de lege

O categorie separată de practici este interzisă, dar legea permite o excepție: la cererea furnizorului, părțile pot conveni anterior condiții explicite, fără ambiguități. Acordul poate figura în contract sau într-un act adițional încheiat ulterior.

Excepția privește următoarele situații:

Solicitarea unei plăți de la furnizor pentru publicitatea realizată de cumpărător în beneficiul produselor sale.

Cererea de plată pentru activitățile de marketing desfășurate de cumpărător pentru produsele furnizate.

Refuzul renegocierii prețului dincolo de 10 zile de la solicitare. Condițiile rezultate din renegociere încep să producă efecte la termenul stabilit contractual.

Solicitarea banilor pentru personalul care amenajează spațiile de vânzare sau obligarea furnizorului să asigure angajați pentru vânzare ori alte activități de promovare și comercializare.

Impunerea unei plăți pentru plasarea secundară, respectiv expunerea produselor într-un loc suplimentar de vânzare.

Transferarea către furnizor, integral sau parțial, a costurilor reducerilor acordate de cumpărător în campaniile promoționale.

La verificarea acestor clauze contează atât cine a solicitat serviciul sau aranjamentul comercial, cât și formularea acordului. Simpla existență a unei taxe în contract nu înlocuiește condiția ca înțelegerea să fi pornit de la solicitarea furnizorului.

## Sesizarea poate opri practica și în alte contracte similare

Atât furnizorii, cât și cumpărătorii pot depune sesizări sau plângeri privind presupuse practici neloiale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are atribuții de monitorizare, iar aplicarea legii revine Consiliului Concurenței.

La introducerea regimului, legea a prevăzut aprobarea prin hotărâre de Guvern a procedurii de înregistrare, investigare și soluționare a sesizărilor, în 30 de zile de la intrarea sa în vigoare.

Termenul de soluționare este de 60 de zile, calculat de la începerea cercetării aprofundate. Pentru situațiile complexe poate fi prelungit, cu limita de 90 de zile de la sesizare. Înaintea deciziei, părțile primesc 5 zile lucrătoare pentru a formula un punct de vedere.

Pe durata cercetării, Consiliul Concurenței poate lua măsuri interimare, adică măsuri provizorii. Dacă dispune oprirea unei practici, obligația se extinde asupra tuturor contractelor similare pe care cumpărătorul le are cu furnizorii săi.

Respectarea interdicțiilor dispuse este monitorizată. Decizia de sancționare rămasă necontestată constituie titlu executoriu, ceea ce permite executarea obligațiilor stabilite prin ea.

## Amenzile se deosebesc de penalitățile pentru factura neachitată

Legea prevede, în funcție de abatere, amenzi între 250.000 și 600.000 de lei. Repetarea unei practici neloiale în intervalul de 2 ani de la decizia privind prima abatere poate fi sancționată cu 1% din cifra totală de afaceri a anului financiar precedent.

Pot constitui contravenții și transmiterea unor informații incorecte sau incomplete, documentele incomplete ori nefurnizarea celor cerute. Refuzul fără justificare al unei inspecții inopinate și încălcarea măsurilor dispuse sunt, de asemenea, sancționabile. Regimul privește cumpărătorii sau furnizorii, exceptând autoritățile publice, dacă faptele nu constituie infracțiuni.

Pentru determinarea respectării deciziei pot fi aplicate suplimentar sancțiuni zilnice de 1% din amenda principală, începând cu data stabilită de autoritate. Acestea urmăresc oprirea practicii, îndeplinirea obligațiilor, predarea unor informații și documente corecte și complete ori acceptarea inspecției. Procentul nu reprezintă o dobândă care intră automat în contul fermierului pentru întârzierea unei facturi.

La stabilirea sancțiunii contează gravitatea și durata faptei, precum și alte sancțiuni aplicate potrivit acestei legi în cei 3 ani anteriori abaterii.

Pentru anumite contravenții, întreprinderea poate obține o reducere cuprinsă între 1% și 25% din amenda finală, inclusiv când aceasta este la minimul legal. Condițiile sunt recunoașterea expresă a practicii odată cu punctul de vedere, propunerea unor măsuri care înlătură cauzele încălcării și solicitarea expresă a reducerii.

O propunere de recunoaștere transmisă înaintea deciziei poate permite o procedură simplificată. Reducerea se pierde dacă întreprinderea cere ulterior anularea deciziei pentru aspectele pe care le-a recunoscut.

## Despăgubirea și contestarea deciziei au trasee distincte

Dacă practica neloială produce o pagubă furnizorului, cumpărătorul poate fi obligat, potrivit Legii nr. 81/2022, la o plată egală cu de 3 ori prejudiciul. Această despăgubire privește pierderea suferită de furnizor, separat de amenda aplicată de autoritate.

Acțiunile rezultate din asemenea practici sunt judecate de tribunalul din zona în care s-a produs fapta sau de cel corespunzător sediului reclamantului, respectiv domiciliului acestuia dacă nu există un sediu. Hotărârea tribunalului poate fi atacată la curtea de apel în a cărei circumscripție se află.

Părțile pot alege și medierea. Aceasta păstrează dreptul furnizorului de a sesiza Consiliul Concurenței, iar acțiunea în instanță poate fi inițiată înaintea medierii, în timpul ei sau după încheiere. Legea nu înlătură celelalte reglementări naționale pentru practicile neloiale aflate în afara domeniului său.

Cine contestă o decizie de constatare și sancționare emisă de Consiliul Concurenței are la dispoziție 30 de zile de la comunicarea ei. Acțiunea se depune la Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal.